Someșeanul.ro
Stiri de pe Valea Somesului

Boboteaza, sărbătorită azi de întreaga Ortodoxie. Ce tradiții și obiceiuri se mai păstrează

0 65

Sărbătoarea Botezului Domnului (Boboteaza) este prăznuită în Biserica Ortodoxă la 6 ianuarie. Acest mare praznic împărătesc mai poartă numele de „Epifania” sau „Arătarea Domnului”, pentru că în această zi s-a arătat Mântuitorul, care stătuse până atunci necunoscut. În această zi Hristos a ieșit pentru prima dată în lume, fiind mărturisit ca Mesia.

Botezul pe care Sfântul Ioan Botezătorul îl făcea în râul Iordan era, potrivit părintelui Ilie Cleopa (vol. „Predici la praznice împărătești”, 1996), un botez al pocăinței, un botez de pregătire a botezului creștin.

Iisus Hristos nu avea nevoie de acest fel de botez, al pocăinței, pentru că nu avea păcate și nu avea ce ispăși. Atunci de ce a primit Mântuitorul Hristos un botez cu apă, făcut de cel care se considera pe sine nevrednic, plecându-se, să-I dezlege cureaua încălțămintelor (Marcu 1, 7).

Sfântul Ioan mărturisea atunci când boteza în Iordan zicând: „Eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela (Hristos) vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu, 1,8). Acum, când venise Hristos să fie botezat, putea să îl și arate nu numai să-L mărturisească, pentru ca mărturisirea lui să nu rămână îndoielnică: „Iată Mielul Lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29).

De acum mulțimile nu mai puteau pune la îndoială cele pe care le spunea Sfântul Ioan Botezătorul, la care venea mulțime mare de popor: „Ieșeau la el tot ținutul Iudeii și toți cei din Ierusalim și se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele (Marcu 1, 5). Acum Iisus Hristos S-a făcut cunoscut, căci mai înainte nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1,31)

Pentru faptul că Botezul Domnului se mai numește și „Arătarea Domnului”, arhimandritul Ilie Cleopa arăta în vol. „Predici la praznice împărătești” că este bine să știm că două sunt arătările Domnului. Una este cea de acum, de la râul Iordan, când Hristos a fost botezat de Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, cu botezul pocăinței deși era fără de păcat. Iar cea de-a doua este venirea de la sfârșitul lumii, care se va face într-un alt chip, atunci Mântuitorul se va arăta în toată slava Sa cu putere multă, împărat și Judecător al lumii.

La Botezul Domnului în Iordan, Sfânta Treime s-a arătat pentru prima dată: Dumnezeu Tatăl, prin glasul care zice: „Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17); Duhul Sfânt în chip simbolic de porumbel, care odihnește peste Hristos; și Mântuitorul botezat de Sfântul Proroc Ioan în apa Iordanului.
Ca și alte sărbători împărătești, Botezul Domnului era prăznuit întotdeauna cu mare solemnitate. În jurul anului 400, împărații Honorius și Arcadius au interzis spectacolele de circ în această zi. Cel mai de seamă eveniment legat de această sărbătoare în vechime era botezul catehumenilor (cei care doreau să devină creștini), care voiau să imite astfel botezul Mântuitorului în Iordan. Cum botezul era numit în vechime „luminare”, sărbătoarea Bobotezei a mai primit numele de „sărbătoarea luminilor” sau „a luminării”.
La români, sărbătoarea a fost, alături de cea a Nașterii Domnului, una dintre cele mai populare. În fiecare an, în cetățile de scaun ale Țărilor Românești, Botezul Domnului se serba cu deosebit fast, iar sfințirea Agheasmei Mari se făcea întotdeauna de mitropolitul țării, în prezența domnitorului și a curții.

Tradiții și obiceiuri populare

După liturghie, preotul şi enoriaşii merg la un lac, la un râu sau la un izvor, pentru slujba Sfinţirii Apelor. Preotul aruncă apoi, o cruce, iar tradiţia spune că cel ce reuşeşte să o scoată din apele reci ca gheaţa va avea noroc tot anul.

În unele zone, se colindă, iar fetele îşi află ursitul în somn, dacă îşi pun busuioc sub pernă. Ele îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă. Fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară.

Tot acum, se fac prorociri de an nou.

Masa de prânz trebuie să fie la fel de bogată ca cea de Crăciun. În multe zone ale ţării, se oferă acum colivă, un produs din grâu pisat sau arpacaş fierte, îndulcit cu miere sau zahăr şi amestecat cu multă nucă. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.

Nimeni nu se atinge de bucate până nu soseşte preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinţi masa. „Chiralesa” provine din neo-greacă şi înseamnă „Doamne, miluieşte!”. Exista credinţa că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug şi anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfinţirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile şi protejate de boli.

De altfel, ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun. Astfel, în unele zone se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se fac prorociri despre noul an.

Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.

Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut. Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezatorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”, întâlnit mai ales în Transilvania şi Bucovina. În Bucovina, la porţile tuturor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceştia dau o petrecere cu lăutari. Mai mult, în Transilvania cei care au acest nume sunt purtaţi cu mare alai prin sat până la râu, unde sunt botezaţi sau purificaţi.

 

loading...

Primește notificări în timp real pe dispozitivul tău, abonează-te acum.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More