Cazul CPU Dej: ”Nu caut vinovați și nici nu-mi doresc să se dicteze sancțiuni”

N-aș fi vrut să continui dezbaterea subiectului despre întâmplarea relatată sâmbătă la Spitalul Municipal Dej, însă mă văd nevoită să o fac. Asta pentru că se tot trezesc unii alții să provoace continuarea discuției. În momentul în care unii ”închipuiți avocați” ai cadrelor medicale sau alții care se pretind ”colegi de breaslă” aruncă în spațiul public povești care mă privesc personal, trebuie să spun și varianta mea de poveste.

Nu mai reiau întreg firul poveștii, este deja bine cunoscut pentru cei interesați. Un om a fost nemulțumit de felul cum a fost tratat tatăl lui în seara de sâmbătă la CPU Dej și s-a adresat jurnaliștilor. Că unii au ales să ignore subiectul, iar alții au ales să-l bage în seamă, depinde de felul cum înțelege fiecare să-și facă treaba.

Încă din primul moment când am lansat Someșeanul.ro am făcut-o cu gândul ca munca mea să fie în sprijinul cititorilor. Să le transmit ceea ce consider eu a fi o știre, să le spun ceea ce văd, să le dau o mână de ajutor, dacă-mi stă în putere. Iar cititorii aleg să citească, să le placă sau să nu le placă ceea ce citesc, în funcție de preferințe și de cum văd ei desfășurarea evenimentelor.

Atâta timp cât un cititor al site-ului a apelat la mine pentru a-l ajuta într-o problemă, pentru a interveni în lămurirea unei situații, nu am ezitat s-o fac. Și n-o să ezit nici de acum înainte. Indiferent dacă eu cred că subiectul nu merită atâta interes și, mai ales, dacă prin subiectul tratat sunt afectați unii sau alții în poziții importante. Consider că rolul jurnalistului este de a fi în slujba comunității, în slujba cititorilor (în cazul site-ului Someșeanul) și nu în slujba prietenilor, amicilor și relațiilor.

Revenind la cazul de sâmbătă, am acceptat să tratez subiectul nu pentru că m-ar fi împins cineva de la spate să o fac. Nu pentru că mi-a comandat cineva să scriu de rău despre altcineva. Dacă doream să acuz pe cineva anume o făceam cu subiect și predicat, cu nume și funcții. Am acceptat să abordez subiectul pentru că știam că acest caz nu este unul singular.

Cel care mi-a solicitat ajutorul, un bărbat din Sânmărghita al cărui nume nici măcar nu-l cunosc, era nemulțumit de faptul că tatăl lui a petrecut trei ore pe bancă în fața CPU Dej, după ce a fost dus cu ambulanța la spital. Alături de el, pe aceeași bancă, stăteau alți bolnavi care așteptau de câteva ore să fie preluați. La fel ca ei, am stat și eu perioade îndelungate de timp pe aceeași bancă, în anii trecuți, cu diferite probleme medicale ale mele sau ale membrilor familiei mele.

Nu am acuzat și nu acuz nici acum pe cineva anume pentru aceste neajunsuri. Putea să fie oricine altcineva de gardă în acea seară, putea să fie mama, putea să fie Iisus Christos de serviciu. Nu asta contează. Contează faptul că oameni bolnavi sunt nevoiți să aștepte ore întregi până să fie preluați în urgență. Este clar vina sistemului, este de acuzat numărul mic al cadrelor medicale disponibile, este de acuzat faptul că la Dej nu există un sistem de permanență medicală.

La fiecare sfârșit de săptămână, aglomerația este mult mai mare la CPU Dej decât în timpul săptămânii. Farmacii deschise nu sunt, medicii de familie își termină programul vineri și revin la cabinete abia luni. Astfel că, dejenilor și celor din localitățile din zonă, nu le rămâne altceva în caz de boală decât să se prezinte la camera de gardă. Că este vorba despre ceva grav, că este vorba despre o durere de cap sau de măsele, oamenii fac coadă la urgențe. Dar ce trebuie unii să înțeleagă este faptul că omul, în durerea lui, nu mai ține cont că nu sunt medici, că aceștia sunt suprasolicitați, că nu sunt asistente sau medicamente. Ei vor doar să scape de durere. Vor să li se ia o problemă de pe cap de către cei care au un serviciu în slujba comunității, care sunt plătiți din bani publici să îi trateze.

Pe bolnavi nu-i interesează că la 7 se face schimbul de tură. Pe cei în suferință nu-i interesează că mai sunt și alții care așteaptă să fie tratați. Pe ei îi interesează doar cazul lor, durerea lor, pentru că nu mai pot suporta. Omul nu se prezintă, de obicei, la urgență pentru că nu are ce face, pentru că se plictisește și vrea să fie cocoloșit. Omul se prezintă la urgențe când nu mai poate rezista, când crede că este singura soluție pentru a scăpa de durere.

Iar în momentul în care ajunge la urgențe și vede că trece timpul iar el nu este preluat, bineînțeles că se revoltă.

Acum, nu vreau să dau dreptate absolută tuturor celor care acuză o durere sau o boală. Pacientul despre care discutăm în acest caz are o boală cronică, este un client mai vechi al spitalului. În ultimii cinci ani a fost internat de 26 de ori la Spitalul Municipal Dej, cu diverse afecțiuni, în special pulmonare. De 26 de ori, conform datelor oficiale prezentate de managerul spitalului, nu de 57 de ori în doi ani cum mint unii care doar asta știu să facă.

Pacientului i s-a spus că afecțiunea lui curentă nu necesită transport la spital, că poate fi tratată acasă, că nu necesită internarea. Dar până la urmă a fost internat, pentru că, atât el, cât și familia acestuia, a considerat că acesta este cel mai bun lucru pentru el. Și, până la urmă, cine-i poate interzice acest drept? Un bătrân care a plătit toată viața lui asigurări medicale și care simte că este foarte bolnav, de ce să nu aibă dreptul la tratament medical de specialitate?

Faptul că a mai fost internat în spital de numeroase ori îi interzice dreptul de a mai fi tratat? De a se interna? Nu! Deci, el consideră că poate cere asistență medicală de oricâte ori i se face rău. În plus, nici ideea că ”n-a pățit nimic că a așteptat” nu este una care să vină în sprijinul rezolvării problemei.

Am publicat povestea lui, iar ulterior am dat, așa cum este normal, și punctul de vedere al conducerii spitalului. Fiecare are dreptatea lui, iar eu am încredere că cititorii Someșeanul.ro sunt suficient de inteligenți încât să discearnă care este întreaga poveste.

Pentru că, revin și spun, acesta nu este un caz singular. Încă de la publicare articolului pe rețelele de socializare au apărut relatările altor ”clienți” ai CPU care se plâng de aceeași problemă. Și, mă gândesc, că nu sunt toți bolnavi închipuiți, că nu suferă toți de ipohondrie. Îmi permit să redau mai jos doar câteva dintre mesaje:

Radu Vascan: am fost si eu din nefericire pe acolo si aveam niste dureri ingrozitoare la burta.. faza e ca si eu am stat 2 ceasuri si inauntru era decat 1 persoana .. asta ma pune pe ganduri… eu de nu dadeam ceva semn de atentie mai stateam vreo 2 ceasuri.

Dina Muresan: in data de 31 12 2014 am fost cu tatal meu la cpu Dej (din cauza unor dureri abdominale). Am asteptat in fata usii de la ora 17.30 pana la ora 19.20 din motiv ca nu era urgenta. Vreau sa spun ca in cpu nu se afla nici macar un pacient (se poate verifica). Cum se explica asta? Dupa ce intr-un tarziu s-a schimbat tura si tatal meu a intrat inauntru ni s-a spus ca daca mai pierdeam putin vremea puteam sa-l pierdem si pe el din cauza unui ulcer care s-a redeschis. Deci???? Urgenta sau nu? Pacat ca avem spital „european”. Nu vreau sa jignesc pe nimeni dar asteptati urgentele cu mana intinsa! Sa va fie rusine!!!!!!!

Robert Reti: am patit si eu sa stau pe banca si sa nu ma bage nimeni in seama…am venit acasa si am chemat ambulanta si am intrat direct pe targa….e romania tara tuturor posibilitatilor.

Ana Ilil: Dai un ban si esti urgenta cam asa functioneaza treaba sau merge si o sticla de ceva bun. Si se mai plang cadrele ca au salarii mici. Apoi nu-si merita nici ala ca ne trateaza mai rau ca pe animale. Daca pui o intrebare striga la tine de parca nu de-aia is pusi acolo sa isi faca treaba. Directorul ar trebuii sa isi verifice oamenii din cand in cand ……

Cristi Sidor: mă refer la lentoarea și atitudinea unor cadre medicale de la Serviciul de Gardă,de modalitatea de triere a pacienţilor in funcţie de gravitatea afecţiunilor de care suferă. M-aș bucura dacă acele cadre s-ar dedica mai mult meseriei și pacienţilor care așteaptă cu orele pe bancă.Mulţumesc.

Mirela Mary Munteanu: Mama mea nu avea nici macar 60 de ani, iar cind am dus o la CJ din nefericire medicii de acolo s-au uitat pe toate actele si timpul in care mama mea a mers la doctor si mi-au spus ca nu le vine sa creada ca de atîta timp am consultat atîtia doctori la Dej si nici unul nu a vazut o boala atit de banală, de la care mama mea a facut complicatii si a murit Era de ajuns sa fi mers la CJ o luna inainte si poate azi mai era aici, dar din pacate asa a fost iar eu nu pot vb bine despre cei care atunci au vizitat-o. Normal, a trecut timpul si am sperat ca lucrurile se vor schimba, dar vad ca mai e si in ziua de azi lume care se plînge. Eu nu pun in discutie ca nu sint medici care isi fac datoria, dar avînd in vedere ca exista inca oameni care se plîng de anumite situatii inseamna ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

Cristi Muntean: REPLICA LA REPLICA ::!!!! dar in cazul in care ajungi la URGENTA si nu au nici un pacient in cabinet si te mai tin la usa o ora jumate -doua ,asistentele intra-ies , pleaca-vin, se plimba de ici -colo si nu te baga nimeni in seama ,, atunci ce mama dracului de explicatie mai aveti ??? Si aici nu vorbim de o boala oarecare ,, ci de un pacient taiat la picior cu drujba , care pierdea sange , rana deschisa si necesita interventie imediata ! Aici dupa ce criteriu ati selectat pacientii ???

Ioana Rus: ai dreptate Cristi Muntean,in spitalul nostru poti astepta mult si bine ca nu te prea baga nimeni in seama!

Adrian Ciceu: Ca nu te baga’n seama e unaa…dar cand mergi noaptea sa vezi ce crizate sunt domnitele trezite din somn ..de parca ele ne platesc pe noi ..nu noi pe dansele….

Acestea sunt doar câteva dintre comentariile apărute în ultimele zile la subiectul în cauză, ceea ce mă face să cred că mai sunt mulți oameni nemulțumiți de cum se desfășoară lucrurile în sistemul de sănătate.

Și tocmai de aceea subiectul în sine reprezintă O ȘTIRE, asta dacă ești un jurnalist care-și respectă cititorii și nu face știrile în funcție de sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații). Poate asta înseamnă și diferența între libertatea de opinie, libertatea de a-i da dreptul omului să-și spună oful, și opțiunea de a prezenta doar ce-ți convine. În cazul Someșeanul.ro nu a existat niciodată cenzură și nici nu va exista. Atât în ceea ce privește știrile, cât și în ceea ce privește comentariile cititorilor sau subiectele pe care aceștia ni le aduc la cunoștință.

Iar în cazul de față nu am dat verdicte. Nu am spus nici că acuzatorul are dreptate, nici că acuzatul are dreptate. Fiecare și-a prezentat versiunea și fiecare cititor este liber să judece cum dorește.

Un lucru este clar: nu doar la Dej se întâmplă astfel de cazuri. Probabil se întâlnesc la fiecare spital din țară, pentru că, așa cum spuneam, sistemul de sănătate în România este unul dezastruos. Iar astfel de întâmplări ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei din sistem, pentru managerii din spitale și, în special, pentru cei din Ministerul Sănătății. Pentru că odată ce ai un singur doctor și doar două asistente care să asigure garda la CPU, situația nu are cum să-și găsească rezolvare.

Pentru că, de cealaltă parte, trebuie înțeleși și doctorii. Fac și ei ce pot, cu ce au la dispoziție și în timpul pe care îl au la dispoziție. Nu sunt roboți, nu sunt ”supermeni” și își fac treaba cât pot de bine. Există însă și cazuri (poate nu cel de față) în care nu se întâmplă așa și tocmai acestea trebuie scoase în față pentru a fi cunoscute și pentru a se remedia neajunsurile.

Pe de altă parte, și pacienții trebuie să înțeleagă că serviciul de ambulanță nu este un taxi fără plată, cum nici centrele de primire a urgențelor nu sunt farmacii cu program non-stop și cum nici spitalele nu sunt hoteluri fără taxă.

Astfel, tocmai pentru a nu aglomera inutil serviciile medicale, oamenii trebuie să înțeleagă să se trateze acasă când e cazul, să aibă răbdare când alții au mai mare nevoie de asistență medicală. Și mai ales, să nu creadă că dacă solicită transportul cu ambulanța la spital, deși nu au nevoie de asta, vor avea prioritate în CPU în fața altor cazuri mai grave. Există și la CPU Dej afișat sistemul de preluare a bolnavilor în urgență, timpii de așteptare în funcție de gravitatea afecțiunilor, iar acesta prevede ca timp maxim de așteptare 120 de minute.

Departe de mine gândul de a arunca vina pe cineva anume pentru problemele semnalate, sau de a ”murdări” imaginea spitalului. Cadrele medicale din Dej își dau silința și-și fac treaba cât pot de bine. Iar spitalul din Dej arată mai bine ca niciodată și oferă, în prezent, servicii medicale cum nu s-a întâmplat în toată existența acestuia. Asta nu înseamnă, însă, că dacă apar unele probleme acestea trebuie ascunse ”sub preș” doar pentru că nu vrem să zgândărim orgoliul cuiva sau pentru a nu-i deranja pe prietenii noștri.

De asemenea, nu caut vinovați și nici nu-mi doresc să se dicteze sancțiuni. Pretind și eu, alături de miile de pacienți care apelează la serviciile medicale din Dej, să fie rezolvate problemele, iar lucrurile să se desfășoare normal. Și vreau să insist pe ideea ca lucrurile să fie remediate fără a se căuta țapi ispășitori.

Pentru că dacă este adevărat că din toată povestea aceasta va fi penalizat la salariu portarul spitalului pentru că am trecut de el și am filmat în interiorul spitalului, înseamnă că avem o altă problemă.