Someșeanul.ro
Stiri de pe Valea Somesului

Cum este trăit un meci de volei al Unirii Dej în tribune. Spectacolul este garantat!

0 31

Indiferent că vezi imagini la televizor sau pe internet, că citești cronici sau informații în timp real despre un meci de volei, sentimentele sunt departe de cele reale, trăite de spectatori. Iar dacă ai norocul să stai în tribune în mijlocul suporterilor fideli ai echipei gazdă, spectacolul îl depășește în dese rânduri cu mult pe cel din teren.

Sâmbătă, Unirea Dej a jucat pe teren propriu cu CSM București. Un meci banal, fără o însemnătate aparte pentru campionat, am putea spune. Însă unii spectatori au trăit meciul la o intensitate maximă, așa cum fac de cele mai multe ori când joacă echipa lor de suflet.

Ca de obicei, am luat loc la improvizata masă a presei, pentru a transmite live-text meciul pe Someșeanul.ro. În partea aceea de tribună deja ne cunoaștem cu toții, fiecare are locul lui parcă dinainte desemnat. Iar spectacolul, după cum spuneam, este la el acasă de fiecare dată.

Încă dinainte de startul partidei părerile erau împărțite în rândul spectatorilor.

– ”Ne bat ăștia de ne căcăm pe noi”, spune unul dintre spectatorii care vin meci de meci la sală.

– ”Da, de unde?”, vine replica celui de lângă el. ”Îi batem noi, că nu-s ”miticii” așa buni.

– ”Cum, bă? Ăștia au luat două seturi la Constanța. Tu-ți dai seama? Un 3-0 scurt ne dau și apucăm să ajungem acasă să vedem și Zalăul cu Dinamo la televizor.

Și începe meciul. CSM face primul punct, apoi reușește să se desprindă la 1-3. Nervii încep imediat să-și facă apariția. Atât în tribune, cât și în teren. De altfel, cred că acesta a fost cel mai plin de tensiuni meci disputat în acest sezon în Sala Sporturilor din Dej.

În teren, jucătorii își văd de treaba lor, iar Unirea recuperează din handicap și preia conducerea.

– ”Bine, mă băieți! Hai că se poate! Bravooo! Bine băieții! Aia-i tată!” strigă un suporter, în timp ce ceilalți de pe lângă el aprobă jocul bun al dejenilor prin aplauze.

Între timp, se mai discută de fotbal, de tenis, unii mai caută pe telefon informații de la alte meciuri sau competiții. Iar discuțiile se aprind.

În teren, lucrurile merg tot mai bine pentru Unirea Dej, care se impune la 10 puncte diferență în primul set.

Schimbă cele două echipe terenurile, jucătorii gazdelor sunt aplaudați în picioare și încurajați, în timp ce oaspeților li se arată niște pumni strânși în aer: avertizări de bătaie, am putea spune.

Și începe al doilea set, cu CSM-ul la conducere. Dar, ca și în prima rundă, Unirea revine, egalează și se instalează la conducere. Jucătorii echipei oaspete dau dovadă de o nervozitate tot mai crescută și comentează la aproape fiecare decizie a arbitrilor.

– ”Ceeee băăăă? Ești orb? Nu vezi? O fost în teren! Ce tot comentezi atâta?”, strigă un spectator.

– ”Dă-i dracului, că ăștia comentează la orice. Așa-s miticii ăștia, numa’ cu scandalul după ei”, spune altul.

– ”Daaa, așa o făcut la fiecare meci. Mitici de Pantelimon, dă-i naibii”, spune un altul, mai calm de felul lui.

– ”Băăăă, băăăăă, o o atins mingea băăăă! O atins mingeaaaaa! Huuuuoooooo! Domn’ arbitru dă-i galben, scoate-l afară!” strigă alt spectator la o noua decizie contestată de oaspeți.

– ”Băă tăceți, bă, din gurăăă băăăă! O atins mingea, strigă altul”, gesticulând larg să-l vadă și cei din teren.

Nervii sunt aproape să scape de sub control, atât în tribune cât și pe teren, spre finalul setului 2. Spectatorii ridică pumni amenințători în aer, urlă la arbitrul de scaun, la jucătorii echipei adverse.

La 23-22 pentru Unirea, Ilic servește perfect și aduce zâmbete pe fața suporterilor.

– ”No mă, f*te-v-ar soarele de mitici. No Așe!

Dar ”miticii” știu una și bună: să protesteze. Motiv numai bun pentru spectatori să declanșeze din nou tirul huiduielilor:

– ”Ieși afară, mă gunoiule! Arbitre scoate-l afară pe ăla!” strigă altul într-un cor de fluierături și huiduieli.

 

Până la urmă vine pauza, pentru că Unirea face punctul și ia și setul al doilea cu 25-23.

– ”Didorciuc face toată echipa”, este părerea unui suporter referitor la jocul Unirii din primele două seturi. ”Păi n-ai văzut, mă? Serviciu fără probleme, el le scoate, el atacă, el face punct. Bun jucător moldoveanul.

– ”Da și Danilo joacă bine mă, când vrea. Și Coasă, și Dincă, și Kantor”, încearcă altul să-și înșire preferații.

– ”Da ați auzit că la Dincă îi zic ăștia Sampras. Oare pentru că seamănă cu ăla ce-o jucat tenis, sau că dă în minge ca la tenis?”, se întreabă altul retoric și iar lumea se prăpădește de râs.

– ”Da, mă, dar și Dascălu a jucat bine. I le-a pus cum trebuie la Didorciuc și la Ilic, normal că fac puncte.

– ”Lasă-mă mă cu Dascălu, că ăsta nu a învățat încă să servească. Din cinci servicii, două le dă în fileu și unul în aut.

– ”Da’ două tot le servește bine”, vine replica celuilalt și toată lumea din jur izbucnește în hohote de râs.

Și începe setul al treilea. Spectatorii se adună iar la locurile lor după scurta pauză de țigară și-și reiau discuțiile și comentariile.

De data aceasta, setul începe cu Unirea în avantaj, însă situația pe tabelă se schimbă. CSM București atacă mai bine și reușește să se distanțeze.

– ”Pfoai ‘mnezăii mamii voastre!” strigă unul dintre spectatori, mai coleric, așa, de felul lui. Are o treabă cu Ilic, care a mai greșit câteva mingi ușoare.

– ”Cum, bă, să dai în halul ăsta? Ăsta-și bate joc. Scoate-l mă afarăăăăă”, strigă un altul către antrenor. De parcă l-ar fi auzit cineva în gălăgia care era.

– ”Ptiu! ‘mnezăii tăi de jucător!” Și jbeng! Un pumn în așa-zisa masă a presei. Laptopul meu sare de pe masă, moment în care toți amuțesc pentru câteva secunde, pentru ca apoi să pornească noi hohote de râs.

Urmează un serviciu în fileu al lui Ilic și nervii capătă din nou proporții războinice. Spectatorii încep să arunce din nou cu sudalme și tot felul de ”rugăciuni” mai mult sau mai puțin sfințite. Se fac analize, iar cei care sunt mai pasionați de statistică dau verdicte:

– ”Din 16 puncte cât au făcut oaspeții, 8 le-am dat noi pe tavă. 7 servite în fileu și unul afară. Ăsta-i setul lor, clar. Nu mai revine Unirea în veci”, este concluzia generală.

– ”Daaa. Și uite așa se face 2-1, apoi 2-2 și în decisiv ne omoară și gata meciul”, zice altul mai în glumă, mai în serios.

– ”Mda, păi nu mai bine ne bat cu 3-0 scurt să știm și noi o treabă, să nu mai stăm degeaba aici. Numai ne mâncă nervii”, este de părere un suporter, care parcă este forțat să stea la meci și să se consume psihic.

– ”Tăceți băi, că nu se lasă ai noștri așa ușor. Intră argentinianul și rezolvă el treaba.

Și, într-adevăr, Victor Lazăr parcă aude discuțiile de cealaltă parte a terenului de joc și-l trimite în teren pe Imhoff, în locul lui Ilic. Asta, însă, nu avea să provoace un declic în jocul Unirii pentru a mai putea câștiga setul al treilea. CSM București câștigă cu 25-19 și reduce din handicap la general.

– ”No, mă! Nici argentinianul ăsta nu-i nu știu ce de capul lui. L-o adus cu surle și trâmbițe, de zici că-i ceva Messi sau Maradona, dar nu joacă nimic”, este de părere un spectator.

– ”Lasă mă, că decât Ilic ăla care dă în minge de parcă-i în reluare, mai bine ăsta. Dar nici ăsta nu joacă bine, cum ar trebui”, spune altul.

Înainte de începutul celui de-al patrulea set părerile sunt împărțite. Unii cred că Unirea va pierde, pentru că, experiența le spune că au mai fost cazuri când dejenii au condus cu 2-0, pentru ca apoi să clacheze. Alții, însă, mai numeroși, au încredere totală în forța echipei.

Între timp, se mai interesează unii de ce scoruri s-au înregistrat în alte meciuri din această etapă, ce se mai întâmplă prin alte sporturi. Glume și bășcălie generală preț de câteva minute pe tema Atletico Madrid – Real Madrid, la fotbal. Păi dacă Atletică a umilit-o pe Real cu 4-0, noi de ce să nu putem bate pe CSM București?

Cu o astfel de părere generală în tribune, debutează setul 4. Tensiunea este tot mai crescută în tribune, dar și în teren. Obrăznicia oaspeților de a comenta în fața arbitrului după fiecare punct câștigat de Unirea îi scoate din sărite și pe spectatori.

Tineri sau bătrâni, spectatori simpli sau oficiali ai gazdelor, toți sar ca arși de fiecare dată când vreun bucureștean protestează la deciziile de arbitraj.

– ”Taci măăăă! Domn’ arbitru dă-i roșu. Scoate-l afară!” strigă oamenii în tribune.

– ”Fantastic! Ăsta de la începutul meciului comentează”, spune nervos un alt spectator, care se ridică în picioare extrem de nervos și chiar caută ceva prin buzunare. ”N-am nimic la mine, dați-mi ceva să arunc după el!”, le strigă celorlalți de lângă el.

Iar râsete și veselie generală, starea de spirit se schimbă brusc de la cea de război la cea de comedie, timp în care voleibaliștii Dejului își văd de treabă.

– ”Bineeeeee mă Maradona!” strigă un suporter după un punct frumos reușit de Imhoff.

– ”Vezi, mă? Ți-am zis io. Messi ăsta știe meserie. De-l băga pe ăsta de la început nu pierdeam noi un set, și-amu eram deja acasă la căldurică”, este de părere altul.

– ”Da, de unde?! Păi ce? Ilic n-o făcut puncte? O făcut și el bugăte. Amu se hodinește”, zice un altul.

– ”Lasă-l să se hodinească pe margine și să intre când l-oi băga io”, răspunde primul.

Apoi iar se calmează spiritele, perioadă în care Unirea acumulează puncte în avantaj. La un moment dat, oaspeții dau impresia că pot să recupereze din handicap. Câțiva spectatori îi încurajează pe dejeni, alții acuză jocul slab și strigătele sunt acoperite de aplauze și invers.

În teren, tensiunea atinge cote alarmante, jucătorii sunt aproape să sară unul la gâtul celuilalt, iar în tribune vacarmul se reinstalează. Injurii, urlete, acuze, toată lumea e din nou în picioare. Unii spectatori din primele rânduri se apropie de gard să zbiere, pentru a fi auziți mai bine de cei din teren. Alții, din spate, sar și ei cu scandalul la adresa oaspeților, mai sar câteva rânduri de scaune pentru a ajunge lângă gard.

La ultimele schimburi de mingi intră și antrenorul oaspeților în teren, pentru că bucureștenii au iar ceva de comentat. Spectatorii nu se lasă nici ei mai prejos și sar cu huiduielile și gesturile largi din tribune. Oficialii gazdelor găsesc și ei ceva de comentat, toată lumea zbiară, nu se mai înțelege om cu persoană.

La un moment dat, Didorciuc se apropie de sectorul spectatorilor nervoși și le face semne să se calmeze.

– ”Ia uitați-vă la tabelă, la scor”, pare că le zice. Liniștiți-vă că treaba-i bună!

Vezi de treabă, spectatorii o știu pe a lor, iar hitul zilei e ”HUUUUOOOOO!”

– ”Să vă fie rușine, băăă!” strigă unul din tribune spre jucătorii oaspeților, în timp ce voleibaliștii Unirii și restul suporterilor aplaudă.

– ”Măăă ordinarilor, mă! Scoateți mă echipa de pe teren, mă! Mereți acas’, ordinarilor! Huuuooooo!

Bucureștenii servesc, dar mingea este trimisă în fileu, moment de bucurie pentru gazde și semnal pentru spectatori că a venit vremea să se îmbrace. Unirea nu mai are cum pierde. Cu gecile pe ei, dejenii din tribune mai asistă la încă un punct câștigat de oaspeți, care servesc apoi în aut. Punct pentru Unirea la 25-20 și meci câștigat. Aplauzele din tribune pentru victoria Unirii sunt acoperite, însă, din nou de fluierături și huiduieli, asta pentru că oaspeții au iar ceva de comentat, de acuzat. Nu mai contează! Unirea a câștigat un meci frumos, o partidă care a fost extrem de vie și dramatică, atât în teren, cât și în tribune.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă la materialul video de la meci. Surprinde doar câteva dintre secvențele aprig disputate și atmosfera aprinsă din tribune.

Oricum, prin vizualizarea unui video nu poți simți toată tensiunea de la un meci, nu-ți poți da seama nici pe jumătate ce trăiri intense sunt printre spectatori.

De aceea zic că e frumos să asiști din tribune la un meci de volei, indiferent de însemnătatea lui. Spectacolul e garantat. Dacă nu în teren, în tribune cu siguranță.

 

 

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.