Someșeanul.ro
Stiri de pe Valea Somesului

De ce Untold Festival nu este Electric Castle, dar este la fel de magic – Impresii de festival

0 548

Untold Festival

Eram pregătită încă din prima zi să dau de pământ cu Untold Festival și tot ceea ce presupune acest eveniment. Încă de la primele ore aveam o senzație de neplăcere, de dezamăgire, însă, pe parcurs, mi-am schimbat total opiniile.

Aveam experiența celor trei ediții de Electric Castle, la care nu am ratat nicio zi, experiența Peninsula, iar când am pășit pentru prima dată la Untold Festival mi-am zis: ”Ăsta nu-i festival!”

În concepția mea, un festival are loc cât de cât departe de civilizație, de lumea urbană. Un eveniment de o asemenea anvergură găzduit în săli polivalente și stadioane, înconjurat de blocuri și construcții bazate pe modernism, nu poate fi numit festival. N-are cum, pentru că îndepărtează din start orice urmă de spirit de festival. De aceea cred că Untold nu a fost un festival, ci o serie luuuungă de concerte, evenimente și party-uri, ținute în mai multe locații, pe mai multe scene.

Totuși, asta nu înseamnă că nu a fost magic, lăsând la o parte micile supărări, neajunsuri. Am decis, așadar, să șterg din memorie orice știu despre un festival de muzică și să privesc totul de la zero, ca și cum n-aș mai fi participat deloc la astfel de evenimente. Și a început treptat să-mi placă atât de mult, încât n-aș mai fi vrut să se termine.

Experiența și problemele din prima zi

Probabil, problemele organizatorice și de comunicare din prima zi m-au făcut să îmbrățișez mai greu ideea acestui eveniment. Încă de când am ajuns joi după-amiaza la porțile festivalului am ajuns să înjur, mai mult sau mai puțin vocal, organizatorii. Acreditată fiind la eveniment, m-am prezentat la intrarea principală, după ce am umblat ceva vreme prin parc încercând s-o găsesc. De acolo mi s-a spus că pentru acreditări de presă trebuie să merg tocmai în cealaltă parte a parcului, în spatele Sălii Polivalente.

Și după ce-am bătut la pas tot parcul și malul Someșului, în timp ce pe scena mare tocmai băga de zor Șuie Paparude, ajunsă la intrarea cu pricina mi s-a spus că nu mai sunt brățări pentru presă. Cum adică?! Adică dacă ai 200 de jurnaliști acreditați, nu ai pregătite deja 200 de brățări speciale? Se pare că nu, sau s-au dat pe sub mână la prieteni și piloși, că doar n-ar fi prima dată.

În fine. Mi s-a dat o brățară valabilă doar pentru prima zi, urmând ca în a doua zi să mă prezint să iau alta… și tot așa. Nu de alta, dar eu de aia am venit la Cluj să umblu toată ziua teleleu după brățări. Mergem mai departe, pentru că trebuia să urcăm la etajul 1 al stadionului pentru badge-urile de presă. Dar, surpriză, erau cam împărțite, probabil celor care au luat și brățări pe sub masă. Totuși, s-a cotrobăit ceva pe acolo prin dulapuri și sertare, unii dintre cei din staff și le-au dat jos de la gât pe ale lor și așa am fost rezolvați. Doar că unele nu aveau și șnurul galben aferent. Dar cei de acolo au fost drăguți să ne îndrume spre magazinul oficial al evenimentului de unde să ne cumpărăm un șnur cu 10 lei. Doar nu ne scot 10 lei din casă și așa mai fac și ei o vânzare.

Enervată la culme de toată această nebunie, am băgat rapid 100 de lei pe cardul de festival, și am pornit înspre zona de alcoale și mâncărică. Și dacă tot mi-am luat șnur de agățat la grumaz, am zis să-mi iau și o pereche de ochelari de soare brănduiți, să se știe o treabă.

Zic unii că prețurile ar fi fost rezonabile, dar totuși am observat că sunt mai mari decât la Electric Castle. Și vorbesc aici fix despre aceleași tarabe, aceleași firme care au fost și acolo și aici. În fine, mergând pe principiul că nu ajung la sapă de lemn dacă dau 2-3 lei în plus pe o porție de Wok’n rice, am băgat la maț și apoi am descoperit primul și cel mai important lucru pentru care am început să apreciez Untold Festival: Ursus Cooler fără alcool. La Electric Castle mă dădeam de toți pămânții să pun mâna pe o bere fără alcool, dar n-a fost loc de așa ceva. Am găsit însă la Untold.

Am intrat în sfârșit pe stadion în timpul concertului Tom Odell. Pe Șuie i-am pierdut până când am tot umblat alandala, dar nu s-or supăra pe mine.

Irina la Untold Festival Ca omul trecut de prima tinerețe și cu nu foarte multă tragere de inimă pentru bâțăială, am luat loc pe scaun la masa presei și am început să-mi fac treaba.

 

Am simțit, cu trecerea timpului, cum mă învăluie spiritul evenimentului, cum mă pătrunde muzica și ritmul până în oase și cum, involuntar, picioarele mele dansau de unele singure pe sub masă. Până târziu în noapte am început să ”feel the vibe”, să simt ceea ce mi se transmite de pe scenă și să mă ridic și eu, alături de zecile de mii de petrecăreți, să-mi mișc șuncile mai cu spor. Dar mai mult decât atât să ”Make some fucking noise”, pentru că asta cerea fiecare artist de pe scenă.

Cel mai senzațional moment al serii mi s-a părut show-ul făcut de  Fedde Le Grand, urmat de Dimitri Vegas & Like Mike. Deși era capul de afiș al serii, ATB nu m-a încântat și de abia așteptam să termine să mă duc acasă.

Atmosferă electrizantă în prima zi de Untold Festival. Muzica a zguduit centrul Clujului până târziu în noapte – FOTO/VIDEO

Vineri deja mă simțeam ca acasă la Untold. Deși mi-am propus încă de la început să petrec cât mai mult timp printre oameni, să gonesc de la o scenă la alta, n-am prea reușit.

untold festival presaDupă ce mi-am primit brățara de presă (nu cea oficială, că nu mai erau, ci una albastră pe care scria cu marker negru ”PRESĂ”) am mai tras o tură pe la zona de haleală și apoi am gonit-o spre arenă.

 

Astfel că am ales tot cea mai bună ofertă de concerte, cele de pe Cluj Arena. RAKU m-a introdus din nou în atmosfera de festival, iar din cauza concertului Gentleman am ratat Foreign Beggars, dar s-a compensat situația după prestația de zile mari a celor de la Subcarpați. Cazzette și Avicii și-au făcut și ei treabă să mă scoale de pe scaun și să mă dezlănțui, iar focurile de artificii de la final m-au uns pe suflet.

Noapte magică la Untold Festival. Show incendiar, încheiat cu focuri de artificii de Avicii – FOTO/VIDEO

Îmbătată peste măsură de atmosfera de festival, sâmbătă am decis să nu mai fac naveta la și de la Cluj, ci să mă cazez pe acolo. Să poată bea și gura mea o bere, un Cuba Libre, ceva din astea, ca să trăiesc până în măduvă tot ce se întâmplă.

Zis și făcut. La show-ul Patrice mi s-a făcut de-a dreptul pielea de găină, când artistul a coborât printre oameni, iar dacă la John Newman am mai găsit răgaz să mă odihnesc puțin, la Tinie Tempah m-am cutremurat cu totul. Și eu și stadionul. Da, știu, e vorba și despre preferințele muzicale ale omului.

armin van buuren untold festivalȘi chiar și așa, cu hip-hop-ul în vene încă din copilărie, am gustat din plin concertul Armin van Buuren. Nu-s eu cu muzica house, trance sau cum i-o mai zice, dar omul ăsta m-a dat pe spate. Atmosfera creată de cei aproape 70.000 de oameni de pe stadion, ritmul, bașii, vuietul publicului și al tribunei, m-au făcut să trăiesc momente pe care nu le credeam posibile la vreun concert. Ce mai! Armin a transformat toată regiunea în Tranceylvania!

FOTO/VIDEO – Armin Van Buuren impresionat până la lacrimi de cei 65.000 de oameni prezenți la Untold Festival. Ce mesaj a avut artistul

Iar faptul că omul și-a prelungit setul cu peste o oră mi-a câștigat respectul pentru veșnicie. Și al meu și al picioarelor mele, pline de bătături. Eram atât de epuizată în zorii zilei, după focurile de artificii monumentale, încât nu am mai găsit resursele fizice necesare să mai caut un taxi sau un troleu, astfel că m-am prăbușit pe bancheta din spate a mașinii, care era parcată lângă stadion. Și, ca într-un banc cu blonde, m-am trezit aproape de amiază și m-am dus la somn. După un duș și un somn de câteva ore într-un pat adevărat, mi-am încărcat bateriile suficient cât să mai rezist încă o noapte.

Duminică a fost mai lejer pentru mine. Am băgat rapid în venă o cafea și multă, multă apă, apoi am luat-o la pas prin Parcul Central. Am căscat ochii la tarabe, la oameni, am vizitat câteva puncte de interes, am stat gură-cască la alți festivalieri, implicați în tot felul de activități, pentru ca apoi să mă retrag tot spre Cluj Arena.

Irina la Untold FestivalȘi dă-i și rupe-te. Ba cu beri, ba cu alte celea, ba cu o mâncărică, ba cu alte alcoale, iar la momentul David Guetta eram mai mult decât în formă. După o repriză prelungită de dănțăială chiar în zona scenei, m-am retras, pentru o mai bună vizibilitate, la masa presei. Și de acolo am continuat petrecerea până a început să iasă lumea de pe stadion.

UNTOLD Festival la final. S-a tras cortina peste cel mai impresionant festival al Clujului – FOTO/VIDEO

Mi-am dat seama în acel moment că sunt tristă. Că s-a terminat. Parcă mi-aș fi dorit să continue măcar câteva ceasuri, dacă nu chiar o zi-două. Și la fel, cred, au simțit și miile de oameni care au mai zăbovit în zona stadionului cu mult după terminarea concertelor. Nu se dădeau duși spre case, parcă mai doreau să sară, să dea din mâini, să se zbenguie măcar câteva ceasuri.

I-am lăsat în treaba lor și am decis să mă retrag spre pat. Doar că, oboseala și lenea, probabil și comoditatea, dar și experiența din noaptea trecută, m-au determinat să campez tot în mașină. Și așa m-am trezit luni, chircită pe bancheta din spate în Fifi a mea, aproape anchilozată, în centrul Clujului. A fost o experiență memorabilă, una pe care nu cred că am s-o uit nici la vreme pensionării. Și nu zic că n-aș mai repeta-o.

Și deși au trecut deja mai bine de o zi de la acele clipe încă nu m-am săturat. Rememorez momente, fețe, zâmbete, urmăresc impresii ale altora pe internet, am văzut în ultimele ore mai multe poze decât în tot anul până acum, iar video-urile filmate de mine sau de alții rulează în continuu în background.

untold festival finalDe aceea zic că Untold Festival a fost pentru mine magic. Chiar dacă nu a fost ca la Electric Castle, care reprezintă pentru mine etalonul în ceea ce privește un festival de muzică, Untold mi-a creat o stare de foarte bine. Iar cei care fac comparație între Electric și Untold și țin de ea, se află într-o mare eroare. Electric e una și Untold e cu totul altceva, însă amândouă au un farmec aparte care nu poate fi comparat.

Pentru mine, Electric Castle este mai important decât Crăciunul, Revelionul și ziua mea, însă, de acum, un alt eveniment prinde rădăcini în sufletul meu și am ajuns chiar să mă gândesc cu bucurie că imediat (la anul) vine a doua ediție Untold Festival.

Și până atunci sper că se vor rezolva și problemele organizatorice, că vor fi brățări suficiente pentru cine trebuie, că va fi mai multă comunicare din partea organizatorilor, că scena va avea o deschidere mai amplă în lateral, să se vadă bine din orice parte a stadionului, că vor fi angajați mai mulți oameni care să se ocupe cu curățenia și nu vor mai fi munți de gunoaie, că ”deștepții” de la intrări se vor purta cu festivalierii ca și cu niște oameni nu ca și cu animalele, că vom avea parte de show-uri și mai fantastice.

Totodată țin să felicit oamenii care s-au ocupat cu scena, luminile și mai ales sunetul. Am trăit niște senzații maxime datorită sonorizării, una cu mult peste orice concert/festival la care am mai participat. Și dacă tot este timpul felicitărilor, nu pot să-i omit pe cei de la poliție, jandarmerie, ISU, SMURD, care și-au făcut treaba exemplar. Și, totuși, cele mai multe aprecieri le merită cei care au pus în scenă acest eveniment, cei mulți care au muncit pe brânci ca să ne ofere nouă motive de emoție, bucurie și povești nesfârșite despre Untold Festival.

Să ne revedem cu bine la Untold partea a doua, dar nu înainte de a mai bifa o nouă ediție Electric Castle.

Toate fotografiile realizate la Untold Festival sunt pe pagina de Facebook Someșeanul.ro

Primește notificări în timp real pe dispozitivul tău, abonează-te acum.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More