Someșeanul.ro
Stiri de pe Valea Somesului

Electric Castle 2014 – Momente memorabile, LIKES și DISLIKES

1 63

Electric Castle Festival - Ziua 3 (4)

Cu adâncă durere în suflet vă informez, dacă nu știați deja asta, că Electric Castle 2014 s-a încheiat. Mi se rupe sufletul, zici că am un nod în gât încă de duminică după-amiaza, când goneam cu a mea Ciuci spre Bonțida, știind că o să fie ultima zi de festival electric. Iar pentru ultimele ore am încercat să surprind orice clipă, orice eveniment, orice întâmplare, să le înmagazinez bine în memoria-mi oricum plină, cât să mă țină aceste amintiri măcar până la anul.

Am fost una dintre norocoasele care au gustat din fiecare zi de festival în 2013 și eram convinsă că ediția a doua nu trebuie ratată. Am avut dreptate. Cine nu a fost la Electric Castle până acum a trăit degeaba. Nu sunt vorbe aruncate aiurea-n Bonțida. Și asta v-o spune una care n-are nicio treabă cu muzica, mai ales aia electronică, una care atât la ediția de anul trecut cât și la cea proaspăt încheiată nu știa decât 2-3 nume din sutele de artiști din line-up.

Nu festivalul în sine este unul memorabil și electrizant, nu show-urile demențiale făcute de artiști pe scene sunt ceva de menționat neapărat. Atmosfera, oamenii, decorurile, trăirile de moment sau viața de oameni nebuni trăită pe parcursul celor patru zile mă fac să număr zilele până la ediția următoare.

Electric Castle 2014 - Ziua 2  (3)

Joi, când ne îndreptam spre Bonțida, dezbăteam intens pe mașină trăirile de anul trecut. Iar după ce am pășit prin porțile de acces, după ce ne-am luat badge-urile de presă și după ce am lins pe nerăsuflate prima bere am reintrat în atmosfera electrică a festivalului. Iar seara, cu părere de rău ne îndreptam spre casă, așteptând cu nerăbdare să vină ziua de vineri. Și apoi cea de sâmbătă. Pe cea de duminică n-am așteptat-o defel și deloc știind că e ultima. Dar, acum, pot spune că de fapt duminică a fost prima zi de când a început numărătoarea inversă pentru Electric Castle 3.0.

Ce mi-a plăcut vs. ce nu mi-a plăcut

Mă gândeam încă din primele zile să urmăresc cu atenție toate lucrurile pozitive și pe cele negative pentru a face o concluzie la final de festival. În mintea mea s-a creat inițial o pagină împărțită în două coloane, pe care să trec cu un pix imaginar tot ceea ce îmi place sau nu-mi place. În scurt timp, însă, după doar câteva prime ore de festival, mi-am dat seama că lista cu LIKE ar putea deveni un adevărat foileton, în timp ce lista cu DISLIKE era una foarte scurtă.

Adică ce poate să nu-ți placă la Electric Castle? Oamenii de ordine, mult prea zeloși în situații care nici măcar nu le solicită prezența? Faptul că acele cabine de schimbat bani în tokeni nu sunt chiar lipite de baruri, ci la ceva distanță? Sau faptul că berea curge prea încet la dozatoare? Sunt puține lucruri care să nu-ți placă la un asemenea festival, unde chiar și la budă miroase a parfum. Zău!

Electric Castle Festival 2014 - Ziua 1 (63)

Dacă ar fi să înșir lucrurile care mi-au plăcut m-ar prinde ediția a treia. De aceea prefer să rezum doar uriașa listă de LIKE la câteva lucruri. Profesionalism în organizare (de la A la Z), o mare de oameni civilizați și mereu cu zâmbetul pe buze (chiar n-am văzut niciun om încruntat), o bere bună (oricât de tare te-ai îmbăta, a doua zi nu te doare capul) sonorizare bestială și efecte de lumini de cea mai înaltă clasă vizuală, diversitatea ofertelor la zona de haleală (numai tokeni să ai, că ai mânca aproape orice), zona ECO super-tare, competițiile sportive (o bună alternativă de relaxare departe de muzică), nebunia de la The Stables (discoteca liniștită cu căștile pe cap), faptul că fiecare trăiește în lumea lui dar toți trăiesc în aceeași lume la castelul electric.

Ar mai fi multe de înșirat, deoarece, cel puțin pentru mine, fiecare moment a reprezentat ceva special, trăit la maximă intensitate.

Chestii memorabile de la Electric Castle 2.0

Sunt câteva lucruri pe care nu cred că am să le uit prea curând:

1. Era în prima seară de festival. Am urcat cu Răzvan la etajul de deasupra barului central. Loc denumit Smoking Area, dar unde nu exista nicio scrumieră. La un moment dat, făceam și noi un selfie, ca toată suflarea de pe acolo, când vine o domniță la mine și-mi spune: ”Bună seara. Am văzut că l-ați filmat pe FIUL DUMNEAVOASTRĂ. Știți, la noi există o politică prin care nu permitem fotografierea sau filmarea activităților de aici. SAY WHAT?!? FIUL MEU? WTF? Chiar atât de bătrână par?

someseanul-Razvan-Electric Castle

În fine, ne-am amuzat copios și după o altă bere mi-a mai trecut supărarea.

2. A doua zi de festival. Plecăm obosiți spre mașină. La un moment dat, Răzvan cade într-un canal. Stați liniștiți, că a scăpat cu doar câteva julituri. Totuși, unul care vorbea pe-acolo la telefon îi dă o mână de ajutor și-l scoate din canal: ”Hey, man, ești OK? Cum dracu’ ai căzut acolo? Cum de n-ai căzut cu totul, cred că încăpeai! Acum scuză-mă că-ți spun, dar ești prost de dai în canale!”. Bineînțeles, râsete isterice după ce am văzut că totul e ok și mai ales că ”man” este ok. Același ”man” care cu o zi înainte era fiul meu :)))

canalul lui Razvan

3. Sâmbătă seara a fost demențială. Am cam ratat Bonobo, pentru că am umblat printre oameni să surprindem atmosfera. Dar am asistat la cel mai tare moment artistic de la Electric Castle de până acum. Show-ul făcut de DJ Shiver o să-l țin minte multă vreme de acum încolo. Eu, care nu-s o dansatoare de felul meu, care mă zbengui extrem de rar pe la petreceri, am țopăit ca o descreierată în mulțime, încercând să pătrund cât mai în față, aproape de scenă. A fost absofuckingamazing!

4. Și pentru că Ciuci a mea (adicătelea mașinuța) nu se putea să scape nevătămată după un asemenea festival, în ultima seară am rămas și fără oglinda retrovizoare din dreapta. Careva n-o fi încăput de ea în parcare. I-am tras câteva dedicații ăluia/ăleia, i-am zis ceva de dulce în gând dar și cu voce tare și am lăsat-o baltă. Oglinda n-am mai găsit-o în parcare, Așa că am venit spre casă fără nicio oglindă, după ce că cea din stânga mi-a fost ruptă zilele trecute în fața blocului. Săraca Ciuci, are magnet la șoferi proști!

Electric Castle s-a încheiat, dar rămâne încă viu în mintea noastră. Retrăim clipele memorabile de acolo, încercăm să le întipărim bine în tărtăcuță, pentru că mai avem nevoie să ne hrănim cu ele pentru încă un an de zile. Doar un an, doar atât, doar 365 de zile mai trebuie să îndurăm până la ediția a treia. Pentru că deja mi-e dor de Electric Castle!

 

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

1 Comentariu
  1. james spune

    frumos articol…dar chiar trbuia mentionata berea atat de mult si de des?sincer..dupa ce am citit am ramas cu impresia ca despre asta e vorba la festival…no offense!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.