LAPI Dej, în doliu. O îndrăgită profesoară de franceză s-a stins din viață

Comunitatea profesorală dejeană deplânge trecerea în neființă a celei care a fost Ligia Clinciu, profesor de limba franceză timp de mai multe decenii la Liceul Teoretic ”Alexandru Papiu Ilarian” din Dej.

Vestea decesului Ligiei Clinciu a lovit crunt în sufletele celor care au cunoscut-o și îndrăgit-o. Profesori, colegi din unitățile de învățământ unde a predat limba franceză, dar și elevii care au apreciat-o și căreia îi sunt recunoscători, au ținut să o omagieze prin mesaje postate pe contul personal de Facebook.

Redăm și noi câteva dintre mesaje:

”O durere imensa ne incerca pe toți cei ce am cunoscut-o și am pretuit-o !

O PROFESOARA MODEL pentru generații întregi de profesori mai tineri, pentru generații întregi de elevi cărora le-a îndrumat pașii ca dirigintă și profesoară, le-a insuflat dragostea pentru limba franceza, cultura franceză, pentru TEATRU FRANCOFON, pentru respect, omenie și altruism !!

Un OM de o calitate deosebita, de o cultură desăvârșită, de un caracter impecabil, o PRIETENA adevarată !!!

Te plângem cu lacrimi fierbinți, LIGIA, și cu siguranță vei rămâne în amintirea tuturor, ca

„DOAMNA FRANCOFONIEI” dejene !!!

Dorina Gherman, director LAPI Dej

Nu am cuvinte, să pot spune ce simt

Drum lin către îngeri, doamnă profesoară

Vă mulțumim pentru tot ceea ce a-ți făcut pentru copii noștri!!!

Odihnă veșnică!!! (elevii teatrului francofon al Liceului Al. P Ilarian Dej), „Repos eternel”

Alexandrina Cozma

Încă refuz să cred…

Refuz să cred că un om atât de bun, energic, plin de viață și luminos a plecat…E ireal!

Doamna profesoară, OMUL Clinciu Ligia-Elena, nu mai este. Și doare al naibii de tare.

A fost persoana care mi-a înseninat zilele din perioada liceului, care m-a susținut, care a crezut în mine și care mă încuraja mereu spunându-mi „Tu poți multe, Vlade. Nu uita!”

Nu uit, doamna profesoară! Așa cum nu o să vă uit nici pe dumnevoastră. Niciodată. Și nu voi uita nici dragostea și aprecierea pe care ni le-ați purtat. Și zâmbetul acela molipsitor…Ce dor ne va fi de el!

Cu lacrimi în ochi vă spun „Drum bun!”. Sper să ne revedem cândva, undeva…și să mai punem în scenă o piesă sau un spectacol, să mai vorbim despre cultura franceză, despre poezie, despre teatru, despre concordanța timpurilor, despre viață.

Vlad Georgiu

Am fost privilegiati sa va fim colegi de cancelarie, sa ne inspirati, sa va admiram cu imens respect pasiunea pentru munca si nenumaratele trofee pe care le- ati castigat in numele scolii noastre pe scenele lumii!

Dumnezeu sa va odihneasca, doamna profesor!

Silvia Farcaș

Unul dintre profesorii mei de suflet a ales astăzi să plece într-o lume mult mai bună și lipsită de dureri și suferință. Doamna profesoară Clinciu, punctul nostru de sprijin din liceu, omul care ne-a făcut să iubim limba franceză și să iubim să fim pe scena de teatru, astăzi a ales să părăsească scena vieții.

Ne-ați fost călăuză și ne-ati oferit toată încrederea și sprijinul fiecăruia dintre noi așa cum putini profesori o făceau. Ne-ați făcut să iubim să participăm spectacole, să socializăm pentru că doar așa ne putem dezvolta frumos.

Dumnezeu să vă ierte si să va odihnească, doamna Clinciu Ligia-Elena!

Carina Bokor

Cuvintele sunt de prisos…doamna diringinta a fost intruchiparea energiei, a blandetii si a dascalului devotat!!Sunt mandra ca am stat in fata catedrei dvs.!!!Va multumim pentru ceea ce ne-ati invatat de-a lungul anilor prin activitatile scolare si extrascolare si nicidecum nu voi uita apelativul dvs. adresat mie “sefa”!!!Odihna vesnica si candva, vom mai juca pentru cateva clipe pe aceeasi scena! Au revoir!!

Mădălina Grozav

Trist început de primăvară și o uriașă pierdere

Dumnezeu să-i așeze sufletul în lumina slavei Sale! Condoleanțe familiei îndurerate!

Doamna profesoară Ligia-Elena Clinciu

Un om extraordinar care iubea limba franceză. Aceasta va rămâne în amintirea mea ca o prezență elegantă, un spirit tânăr, viu, generos și cu o vastă cultură și măiestrie didactică.

În liceu, am colindat întreaga Franță prin intermediul orelor de limbă franceză. Cine m-a influențat? Doamna profesoară Ligia-Elena Clinciu, dascăl de limba franceză, cea care mi-a insuflat dragostea pentru limba franceză. Conversațiile dintre noi, traducerile și exercițiile gramaticale pentru mine au fost și vor rămâne amintiri prețioase. Doamna Clinciu a fost primul profesor pe care l-am întâlnit la LAPI (în anul 2006), dar și primul profesor care a crezut în mine. Îmi reamintesc încurajările dânsei: „Tu poți multe, Iulia. Nu uita!”. Prin jovialitate, entuziasm, devotament faţă de şcoală, căldură sufletească, doamna profesoară ne-a câștigat inimile. Nu ne preda numai «si conditionnel» sau «l’accord du participe passe», ci ne învăţa cum să izbutim în jungla vieţii. Ne iubea pe fiecare dintre noi şi îşi dorea să ne realizăm, să ne împlinim visurile. Era bucuroasă când era înconjurată de elevi, pe care îi considera copiii ei. Poate ar trebui să amintesc și de latură artistică, de sufletul nobil. Doamna Clinciu iubea cărțile, muzica clasică și teatrul. A participat cu trupa de teatru francofon „Caractères” de la Liceul Teoretic „Al. Papiu Ilarian” (la numeroase festivaluri de teatru francofone de imens prestigiu și istorie, din țară și străinătate), muncind din greu pentru a se prezenta cât mai onorabil. Nu ştiu pe care dintre toate acestea ar trebui să le spun mai întâi despre doamna profesoară, dar cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să-l amintesc e faptul că nu a uitat să fie om şi că într-un fel ne-a învăţat şi pe noi asta.

Azi aş fi vrut să-i pot mulţumi pentru prietenie și mărinimie, dar şi pentru toate discuţiile pe care le-am purtat cu dânsa (în intervalul 2010-2023) pe diferite subiecte: literatură, limbi străine, recomandări de cărți, impresii despre cărțile citite etc.

Și cât de bucuroasă era atunci când te reîntâlnea…te cuprindea într-o îmbrățișare caldă, prietenească.

Iulia Medveschi

Din păcate, scena vieții a pierdut un actor important. Un om devotat, un dascăl desăvârsit și dedicat care și-a iubit meseria, limba franceză, teatrul și mai presus de toate, și-a adorat elevii.

Cuvintele sunt de prisos. Acum, că s-a tras cortina, nu rămâne decât să vă mulțumim pentru tot ce ne-ați învățat atât în școală, cât și în afara ei și să fim mândri că am avut onoarea să ne fiți aproape.

Rămas bun, doamna dirigintă!

À la prochaine!

Roberta Știr