Someșeanul.ro
Stiri de pe Valea Somesului

Partener pentru „Maratonul Clipa”

0 47

viitor

Te întrebi ce înseamnă o clipă? Dacă este egală cu o secundă, cu o ora, o zi sau o viaţă întreagă? Eu zic că e clipa care decide toate astea. E acel moment în care întâlneşti pe cineva, în locul potrivit şi la momentul perfect. Atunci vezi toate secundele, orele, zilele şi viaţa ta. Profită de acea clipă la maxim şi modeleaz-o după ritmul inimii. Sună siropos, dar dacă nu faci aşa, atunci cum? 

Viaţa uneori e crudă şi te aruncă la pământ, unde ai vrea să rămâi pentru totdeauna, departe de cruda realitate, dar această clipă de care îţi vorbesc acum, e salvarea. Te ridici frumos în picioare, te cureţi de „praf”, poţi să zâmbeşti dacă buzele tale cer asta şi să priveşti dacă ochii te îndeamnă. Te întrebi unde să priveşti? În faţa ta. Dacă te uiţi în spate, ajungi iar la pământ, de unde ai plecat de curând. În dreapta şi în stânga ta adie vântul, iar dacă întorci faţa te „plezneşte” şi poate te reţine pe loc, dar dacă priveşti în faţă vezi doar acel punct unde te aşteaptă clipa.

Nu e nevoie să ai înţelepciune, nici să meditezi această şansă. NU! E nevoie doar de un pas, plus un pas, după care să alergi atât de tare, încât urmele lăsate în spatele tău să se vadă atât de clar, să calci atât de puternic, încât cei care le observă să ştie doar atât: decizia a fost luată, clipa e acum, noi suntem simpli spectatori.

Câte clipe ai vrut, la câte ai visat şi pe câte le-ai îndeplinit până în prezent? Poate una, poate 100 sau, în cel mai rău caz, nici una. Te întrebi de ce şi stai nopţi la rând să gândeşti un plan de atac, că să ai ce-ţi doreşti. Nu mai sta noaptea aşa, ci ieşi ziua din casă şi învaţă aceşti paşi de care vorbesc. Poţi să începi încet, dar sigur, aşa cum sunt paşii de bebeluş. Prima dată îţi priveşti picioarele, încerci să le mişti, te sperie gândul că funcţionează în aşa fel, urmăreşti tot ce e în jurul tău şi explorezi pământul de sub picioare, să-i simţi stabilitatea.

Ei bine, aşa este şi clipa. Apare într-o zi, te lasă să o priveşti, să o modelezi şi să o „mişti” în direcţia dorită, îţi arată cum funcţionează, te sperie puţin pentru că e peste aşteptările tale, după care tot ce trebuie să faci este să urmăreşti cum decurge totul şi să explorezi plăcerea oferită, plăcerea de a-ţi satisface acel vis cu o simplă clipă sau numeşte-o şi oportunitate.
Nu e aşa cât de simplu sună şi cât de satisfăcător e rezultatul ei? Şi când te gândeşti că de la o simplă secundă, îţi duci întreaga viaţă acolo unde ai alergat să ajungi. Probabil că teoria mea te amuză puţin, sau pentru alţii e basm pentru copii, dar dacă stai să „digeri” puţin ceea ce am scris, cu siguranţă o să ai poftă de un maraton cot la cot cu acea secundă, unde să laşi sute de urme care să strige de la sine: m-am decis să fac tot ce îmi doresc, indiferent din ce direcţie adie vântul.

Dar dacă plouă? Cum pot să alerg? Te rog spune-mi că te-ai gândit deja la maratoniştii care nu ţin cont de prognoza meteo. Sau îţi e teamă că răceşti şi că stai la pat o săptămâna? Şi ce dacă? Acum ai clipa care a adus lângă tine acea persoană care să-ţi pregătească micul dejun şi un ceai fierbinte. Vei stă o singură zi la pat.

Vezi cum lucrează această clipă în viaţa ta? Dacă nu alergai pentru asta, indiferent de situaţie, probabil că mai devreme sau mai târziu tot ajungeai în situaţii de nevoie, dar ai dat tu cu piciorul în voia sorţii. Nu că sunt eu o expertă în „take the chance”, dar când am întâlnit privirea sau persoana care mi-a promis un maraton plin de zile senine şi urme adânci în pământul din urma noastră, am ştiut că e mai puternică urma lăsată de două perechi de picioare.

Vorbeam de adierea vântului din stânga şi din dreapta. Alt avantaj este că, atunci când adie din stânga mea, cel puţin pe dreapta nu mai simt nimic, fiindcă clipa mi-a adus pe cineva care să mă protejeze şi să înfruntăm împreună cealaltă adiere, iar mai apoi să ne ocupăm şi de partea stângă.

Viaţa e plină de un timp împărţit în secunde, minute, ore, zile, ani. Dar clipa, acea oportunitate, vine şi le „înghite” pe toate, formând întregul vieţii. E startul tău, iar tu decide-te cu care picior începi: stângul sau dreptul? Eu aş alege să încep cu ambele. E amuzant să vezi un om ţopăind, dar după ce-i vezi entuziasmul, realizezi că probabil nu o să facă mai mulţi paşi ca tine, nici nu ajunge primul la „Finish”, dar în timp ce tu alergai de unul singur, el pe drum a întâlnit clipa şi a ajuns cu un partener care-i regla echilibrul.

Get real time updates directly on you device, subscribe now.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.