Poveste tulburătoare de viață. De la copilul orfan, abuzat și bătut, la candidatura pentru Consiliul Local Gherla

După o viață cum doar în filmele de coșmar mai vezi, după ani de suferință, înfometare, lipsuri și discriminare etnică, un tânăr care a luptat toată viața pentru drepturile copiilor din orfelinate a decis să lupte pentru întreaga comunitate gherleană, alegând să candideze ca independent pentru funcția de consilier local la Gherla.

Robert Isztoica, de profesie asistent social, este Președinte al Asociației Prioritatea Întrajutorării Copilului Instituționalizat (A.P.I.C.I.).

Absolvent al Facultății de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Asistență Socială, din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Robert este în prezent, student la a doua facultate – Dreptul, tot la aceeași instituție.

”În paralel, sunt și moderatorul Podcastului „Oameni Faini Cu Povești Faine”. Sunt activist civic în apărarea și promovarea drepturilor copiilor din orfelinatele din România și a drepturilor omului în general”, mai spune Robert despre el.

Povestea cutremurătoare de viață a lui Robert:

De origini sunt din județul Arad, Municipiul Arad. La vârsta de 5 ani am fost desprins de familia mea biologică și am fost plasat în instituțiile de ocrotire socială ale Statului Român (în orfelinatele României). Am avut experiența instituționalizării și a asistenței maternale. Am fost plasat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad la un centru de urgență din Arad, din cadrul DGASPC Arad. De la vârsta de 5 ani și jumătate am fost plasat la un asistent maternal în Turda, județul Cluj, până la vârsta de 8 ani. La acest asistent maternal, din păcate, nu am avut cel mai iubitor și călduros mediu familial. Am avut experiențe groaznice. De multe ori priveam cum își bătea nevasta și ridica cuțitul la membrii familiei acestuia. De multe ori când venea după mine la școală, venea într-o stare de ebrietate. El avea adicția consumului de alcool. De multe ori eram umilit și mă punea să curăț WC-ul după membrii acelei familii unde eram plasat și avea obișnuința de multe ori să mă dezbrace și să mă bată în fața altor musafiri care veneau la el. Odată îmi amintesc când m-am dus în debara și „am furat” o chiftea. Atunci mi-am promis o bătaie grozavă… și am fost dezbrăcat împreună cu copilul său adoptiv. Din păcate, în perioada respectivă, am fost trimis la o școală specială. Nu m-au văzut că eram un băiețel cu potențial, dar nici nu am fost stimulat de către nimeni în vremea aceea. Nici suport emoțional nu am avut și nici parte de iubire…

La vârsta de 8 ani am fost mutat la o doamnă asistentă maternală în comuna Beliș, județul Cluj. De la vârsta de 8 ani și până la vârsta de 10 ani am locuit la această doamnă trăind cele mai rele tratamente pe care le poate avea vreodată un copil în viața aceasta. Nu le doresc nici vrăjmașilor mei experiențele și tratamentele inumane prin care am trecut. Îmi amintesc de multe ori când eram înfometat și când primeam mâncare, îmi dădea într-un vas murdar cu zilele și mă punea să mănânc pe jos, iar ea cu familia erau la masă. Mie de multe ori îmi dădeau resturile… Sau de multe ori îmi dădea pâine râncezită și eu o mâncam pentru că îmi era foame. O altă amintire este când eram obligat să stau pe o hintă în curte și fără să mă mișc, indiferent de vreme, până înnebuneam… Până când mă vedea că eram stors psihic…Mă uitam de multe ori peste gard cum copiii se jucau pe uliță și își băteau joc de mine și râdeau de mine… La școală eram trimis de multe ori cu temele și cu lecțiile nefăcute cu intenția de a mă lăsa repetent. Colegii râdeau la acea vreme de mine… Eram batjocura clasei…un băiețel de clasa a III-a care era îmbrăcat cu aceleași haine și murdar și flămând…de multe ori eram trimis la școală murdar, neîngrijit și înfometat… În pauzele de la școală mă uitam la ceilalți copii cum își mâncau mâncarea primită de la părinți și cum se integrau…iar eu de multe ori eram pleava școlii și a clasei… Nu eram un băiețel cu probleme de intelect…în gândul meu îmi tot spuneam „adu Doamne odată ziua acea când voi scăpa de acest calvar…” Doamna aceasta frecventa cu mine și cu membrii familiei ei, Biserica Penticostală din Beliș. De multe ori mă ducea murdar și cu haine pe care le purtam și când dormeam noaptea… Cu lunile purtam aceleași haine…și aceeași geacă schimonosită. Am fost trimis așa la Biserică ca să inspire milă celorlalți enoriași din Biserică și a consătenilor din zona respectivă pentru a putea face bani mulți pe spatele meu. De multe ori mă imploram în genunchi să-mi dea voie să mă duc să mă spăl… nu-mi dădea voie zilnic să fac baie pentru că nu suporta să știe că sunt de etnie romă. Din cauza etniei mele am suferit mult…. Când mă duceam să fac baie… venea cu unghiile ei și cu o perie de covoare și mă freca pe corp până îmi pornea sângele și eram și opărit cu apă clocotită…motivând de multe ori: „să iasă negreala de pe tine, că ești țigan”. Plângeam de multe ori când ajungeam seara în pat… numai eu și Dumnezeu știm prin ce am trecut… mă rugam zilnic să scap de mediul de acolo…

Evident, toate aceste lucruri le cunoștea îndeaproape Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj… Asistenții maternali și ceilalți angajați ai instituției ascundeau abuzurile „foarte profesionist și legal” prin hârtii. Se spălau de multe ori pe mâini spunând că nu doresc să coopereze cu asistenta maternală și că am probleme psihice. De multe ori mă medicamenta forțat această asistentă maternală, cu medicamente de la Psihiatrie. Mințea de multe ori la medicul psihiatru de la Psihiatria Cluj și la psiholog că eu sunt de vină și că nu vreau să mă țin de carte și că am probleme mari de comportament. Eu eram copil, nu eram conștient sută la sută ce mi se întâmpla de fapt. Îmi dădea de multe ori medicamente ca să mă facă o legumă și să nu pot reacționa la abuzurile grave din partea ei… Eram un copilaș nevinovat și lipsit de apărare, protecție și iubire… De multe ori când mă prindea că săream gardul la vecinul să beau apă îmi primeam bătaie… de multe ori mă înseta și eram nevoit să cer apă de la vecini… sau să aștept până a doua zi la școală și să merg la baia școlii și să beau apă.

Cu trecerea timpului, la vârsta de 11 ani până la 14 ani am fost plasat la un centru de plasament din Cluj-Napoca. Aici au fost și oameni care s-au ocupat exemplar de mine. Am avut rezultate bune și foarte bune la școală. Am fost elev la Școala Gimnazială Horea din Cluj-Napoca. În clasa a V-a și VI-a am fost premiant și cu bursă de merit. Am mai avut momente de rebeliune, de frământări și probleme existențiale… Îmi puneam des întrebarea „de ce eu am fost abandonat și părăsit”… Plângeam de multe ori în cameră… până când am hotărât să-L urmez și să cred cu adevărat în Dumnezeu și în Biblie. Acolo, la centru, eram vizitați copiii de foarte multe ori de fundații creștine, mai ales neoprotestante.

Am învățat de atunci că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi și că toate prin câte trecem sunt cu un scop anume. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate experiențele mele negative din copilărie. Pentru că astăzi sunt ceea ce sunt datorită doar Lui Dumnezeu și oamenilor de bine pe care i-a trimis în viața mea ca să-mi șlefuiască caracterul. În acest centru de plasament am mai trecut prin alte perioade de medicamentare puternice din păcate… Scopul lor era să ne facă legume și să nu prea aibă de lucru cu noi, personalul din centru. Plus de asta, ei primeau sporuri foarte mari pentru că eram toți încadrați cu probleme emoționale și cu handicap. Dar unii dintre noi eram niște copii normali.

La vârsta de 14 ani am fost mutat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Cluj, la Gherla, la Unitățile de Tip Familial. Aici am locuit aproximativ 10 ani. Clasa a VII-a și a VIII-a am urmat studiile la Liceul Teoretic „Ana Ipătescu”. În perioada acestor doi ani eram foarte mult batjocorit de elevi și unii profesori. Eram etichetat ca și „țiganul acela de la casa de copii” sau „orfanul care nu are familie și prieteni”.

La vârsta de 15 ani am început să urmez studiile preuniversitare la Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Cluj-Napoca. Am cunoscut un mediu creștin evanghelic. Mai sever, dar mi-a prins bine. Aici l-am cunoscut mai îndeaproape pe Dumnezeu și am început să-mi pun viața în rânduială. În clasa a XII-a, cei de la centru de plasament din Gherla, foarte mulți din personalul care lucra la acea vreme cu mine, mă ironizau sau mă descurajau. Nu credea mai nimeni că îmi voi lua Examenul de Bacalaureat. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a altor persoane, tot din centru și a unor voluntari, l-am luat cu bine.

Toți s-au mirat când au auzit vestea că eu mi-am luat BAC-ul. Ulterior, am fost întrebat unde vreau să dau la facultate. Am răspuns fără să stau pe gânduri: LA DREPT! Și au început multe persoane din centru să râdă de mine. Mi-au spus mulți de atunci să mă duc la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, că este ușoară și că atâta mă duce capul. Am urmat studiile la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializare Asistență Socială. Nu m-am lăsat și mi-am urmat visul.

Din anul III am început să învăț pentru admitere la Facultatea de Drept din cadrul UBB Cluj. Am intrat. Foarte mulți s-au mirat atunci. Am văzut clar că prin muncă, perseverență și mai ales prin credință în Dumnezeu, poți ajunge să-ți atingi obiectivele pe care le dorești chiar dacă par de multe ori imposibile. Ce este imposibil la om, este cu putință la Dumnezeu.

În prezent sunt asistent social de profesie și am înființat o asociație pentru protecția și promovarea drepturilor copiilor din orfelinatele României. Mulți nu au crezut în mine. Dar am reușit. Scopul pentru care am înființat această asociație este de a preveni abuzurile grave din centrele de plasament și de a integra cât mai mulți copii în familiile lor de origine, dar și pentru a se integra cât mai bine în societate.

Robert a ales să rămână în România în slujba copiilor orfani

România este o țară frumoasă, chiar dacă este țara în care mi s-a furat copilăria. România pentru mine este locul perfect unde a hotărât să mă așeze Dumnezeu pentru a fi o VOCE REALĂ pentru copiii și tinerii din centrele de plasament și a altor categorii vulnerabile. România pentru mine este locul unde m-am născut ca să fiu un model de lider sănătos pentru cei din jurul meu. Și când spun lider mă refer la a slujii pe cei din jurul meu, în speță, copiii și tinerii orfani și abandonați la care lumea din păcate nu dau multă valoare pe ei. Acești copii și tineri au fost lăsați de Dumnezeu ca să se arate lucrările mari si frumoase pe care le face în dreptul lor, de exemplu cum sunt eu astăzi. De la un copil abandonat și lipsit de iubire astăzi care am ajuns să conduc o asociație la nivel national pentru protecția drepturilor tuturor copiilor din România.

De multe ori m-am gândit să plec peste meleaguri. Dumnezeu mi-a vorbit clar că trebuie să rămân ACASĂ – ÎN ROMÂNIA SĂ FIU O VOCE PENTRU CEI FĂRĂ DE VOCE ȘI UN SPRIJIN REAL PENTRU CEI CARE SUNT ÎN LIPSURI ȘI ÎN DEPRESIE ȘI NU MAI VĂD LUMINA DE LA CAPĂTUL TUNELULUI.

De ce am ales să mă implic pentru Gherla? De ce candidez ca și consilier local independent pentru Consiliul Local Gherla pe 9 iunie 2024?

Doresc să candidez dintr-un motiv foarte bine întemeiat. Acela este de a-i reprezenta pe toți copiii și tinerii din Gherla, indiferent de mediul în care provin. Vreau ca și consilier local independent în Consiliul Local Gherla să fiu o voce reală și benefică pentru cei fără de voce, cu precădere pentru cei care au fost și sunt în centrele de plasament și pentru oamenii de etnie romă, pentru a putea să le reprezint drepturile oamenilor în general.

Proiectele pe care le-am derulat:

1. Consiliere socială
2. Consiliere si terapie psihologică pentru copii abandonați
3. Consiliere pentru cei care sunt adicții.
4. Indrumare profesională și educațională
5. Tabără la Maramureș
6. Ieșiri la restaurante unde au servit pizza copii din centrele de plasament Gherla.
7. Am creat un grup de colindători cu copii din sistem si am colindat instituții locale și județene.
8. Mediere si intermediere intre copii instituționalizați si cei aflati in familii încercate cu instituțiile statului dar si reprezentare in instanță când au fost abuzati.
9. Proiectul de mentorare pentru copiii din centrele de plasament: ,,Vreau și eu un prieten să fiu ascultat!”
10. ,,Caravana Binelui”: unde am mers la centre de plasament si copiii din familii încercate și le-am dus alimente, cadouri și rechizite scolare.
11. Anchete sociale la familii din zonele limitrofe ale Municipiului Gherla.
12. Colaborări cu: Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Cluj si indirect/neoficial cu Ministerul Familiei, Tineretului si Egalitați de Șanse și cu alte ONG-uri și instituții guvernamentale.

Ce proiecte dorim să facem pe viitor?:

1. Construirea a două creșe in Municipiul Gherla
2. Construirea unei grădinițe
3. Construirea unui spital de recuperare pentru toate categoriile sociale de copii, tineri și adulți.
4. Construirea unui Campus Universitar in Municipiul Gherla pentru tineri.

Dumnezeu să binecuvânteze România! Dumnezeu să binecuvânteze Gherla!

Cu deosebită considerație,
Candidat independent pentru Consiliul Local Gherla,

Robert Isztoica!

Mai multe informații despre mine și activitatea mea:

1. www.a-apici.ro – sit-ul Asociație A.P.I.C.I.
2. https://www.facebook.com/robert.isztoica.10 – Pagina persoanală Facebook.
3. https://www.facebook.com/APICI22 – Pagina Asociație A.P.I.C.I. – pe care o reprezint.
4. https://youtube.com/playlist?list=PLhNF7Jh4I4xDEA9IH8a0GqkC3LVdK05YY&si=alJjAa7-dG79xUHg – Povestea Vieții mele la Emisiunea ,,Spune-mi cum!”
5. https://www.youtube.com/@asociatiaa.p.i.c.i – Canalul de YouTube unde puteți găsii episoadele pe care le-am moderat cu diferiți invitați, unde si-au spus povestea vieții și cum au reușit.
6. https://www.instagram.com/robertisztoica.r?igsh=MTZuYTR4ZGJvY2Z4YQ== – Pagina personală instagram.
7. https://www.tiktok.com/@robertisztoica?_t=8m4CNbQvXAu&_r=1 – Cont Tik-Tok.