10 zile până la Untold X. Zece lucruri care mi-au rămas la suflet

Doar zece zile ne despart până la ediția a zecea a Untold Festival, motiv numai bun să înșir zece lucruri care m-au marcat de-a lungul acestor ani, participând la fiecare ediție.

Recunoșteam acum mulți ani că la început nu am văzut Untoldul ca pe un festival, ci, mai degrabă, ca pe o serie de concerte pe un stadion. Rămăsesem cu ideea că un festival este doar ceva în genul Electric sau Peninsula, în afara orașului, cu multă verdeață și atmosferă în genul Woodstock. Mi-am schimbat repede părerea, odată ce am început să cutreier zona festivalului Untold și să testez prin propria-mi experiență ce oferă. Ordinea lucrurilor care mi-au rămas la suflet nu este un clasament, e ceea ce-mi vine în minte pe moment. Dar imaginea de mai sus, realizată la prima ediție Untold, prevestea parcă acest material cu zece amintiri despre festivalul de nota zece.

Regele Armin van Buuren

Și primul lucru la care mă gândesc este Armin van Buuren. Nu am fost niciodată un fan al muzicii haous/trance, fiind din pruncie mai aplecată spre R&B și Hip-Hop, dar Armin m-a cucerit de la început. Și țin minte și acum cât de plăcut am suferit la seturile lui alea interminabile, cu multe răsărituri petrecute împreună, cu atmosferă începută în fața scenei și terminată undeva în tribune, rugându-mă să termine, să pot pleca la somn. De câteva ori n-am rezistat până la final, însă în 2018, abia pe la 10 dimineața am plecat din fața scenei și m-am retras pe scaune, de unde am plecat pe la vreo 11, după ce am moțăit de câteva ori. N-am vrut să mă las.

Organizarea și diversitatea scenelor și a muzicii

Mă refer apoi la organizarea scenelor. Nu la organizarea organizatorilor, că aici sunt THE BEST, perfecționându-se de la an la an. Organizarea scenelor, adică împărțirea pe genuri muzicale.
Pentru un festivalier care, ca și mine, gustă din plin muzica hip-hop și astfel de ritmuri, scena Alchemy este tabăra de bază. Poți intra joi în festival, te postezi la Alchemy și mai pleci luni dimineața. Asta dacă nu vrei să guști și alte ritmuri. Cine vrea bumți-bumți poate intra în polivalentă la Galaxy și aia e, nu mai iese de acolo decât când fac ăia curat. Cine vrea să-și amintească de muzica din tinerețe, merge la Retro. Am prieteni cu care am intrat în festival joia, s-au dus la Retro, iar duminică tot acolo i-am găsit. La fel și cu alte scene/genuri muzicale, totul e cât se poate de bine organizat. Bineînțeles, recunosc aici, cu toată rușinea că mai mult am stat la main stage, pentru că na, acolo era spuma festivalului, cei mai cei dintre cei. Dovadă și faptul că, la un moment dat, mi-a apărut și mecla pe ecranele scenei principale sub haștagul #untoldmagic.

Concerte memorabile

Și dacă tot vorbim de DJ de renume, trebuie să-l amintesc aici și pe Steve Aoki, cum salivam din înălțimea tribunelor la gândul că va arunca spre mine cu un tort, însă de multe ori am ratat show-ul lui pentru că începea la ore prea matinale pentru mine. Abia anul trecut am reușit, în sfârșit, să fac cunoștință face-to-face cu frișca de pe torturile Aoki, pentru că am zis că trebuie să rezist până dimineață, trebuie să fiu în fața scenei. Că trece viața pe lângă mine și n-o să am onoarea de a face un tratament facial cu frișca Aoki. La capitolul concerte o să prețuiesc în amintire până la ultima suflare show-urile Jason Derulo, Prodigy, Robbie Williams, Busta Rhymes, Onyx, Dub FX, sau ale regretatului Avicii. Și o să-mi pară rău până mor că Wu-Tang Clan nu au mai venit la ediția din 2015.

Experiențe unice și activități inedite

Că tot fac comparații cu alte festivaluri, la Untold mi se pare că sunt mult mai multe activități, acrobații, surprize, spectacole ad-hoc, în orice colțișor se întâmplă câte ceva, trebuie să-ți organizezi bine programul în aplicație pentru a fi sigur că nu ratezi un eveniment important. Iar când te uiți mai apoi pe social-media îți dai seama că au fost zeci de alte activități de care nu știai că o să aibă loc, scene ascunse prin locuri magice, evenimente mișto la care ai fi vrut să iei parte, dar ori erau suprapuse cu altceva, ori pur și simplu le-ai sărit în program. În ultimii ani am cutreierat cu Andrei toate zonele din festival, pentru a filma și fotografia tot ce se poate, am participat la o mulțime de activări, am gustat, ne-am bucurat de fiecare colțișor. Și, parcă, de la an la an, apar tot mai multe activități inedite și experiențe unice.

Sunetul de pe stadion și spectacolul de lumini e ceva care în fiecare an mă hipnotizează, poate și de aceea la fiecare ediție mă despart cu greu de ceea ce se întâmplă pe arenă. Faptul că de la prima ediție vibra băutura în pahar de la bași, eu în tribune fiind, focurile de artificii și efectele de lasere, pe mine m-au cucerit iremediabil și definitiv. Adică n-ai cum să nu simți atmosfera cu toată fibra ta, pentru că te lovește sunetul în fiecare celulă. Poate unora li se pare prea mult, dar de aceea există scene în festival unde show-ul e mai domol, pentru oase bătrâne.

Kilometri parcurși zilnic în festival

Accesibilitatea, faptul că poți ajunge relativ repede dintr-o parte în alta a festivalului mi se pare iar un lucru foarte bun. Deși, la final, când tragi cu ochiul la aplicația de monitorizare a pașilor, vezi că ai parcurs zece kilometri pe zi între diversele scene și activități. Și că tot vorbim de umblatul pe jos în festival, nu pot să nu-mi amintesc că acum câțiva ani a fost musai să mă duc la mall să-mi cumpăr încălțări, pentru că cei pe care-i aveam m-au jenat de m-au ucis. Sau că în alt an, în timp ce eram cazată prin Mărăști, am mers desculță cu busul de la festival până la cazare, pentru că nu mai suportam balerinii în picioare.

Cazare și ”Adoptă un untoldist”

Și pentru că vorbeam de cazări, pe timpul Untold, am trăit de-a lungul anilor toate stările. Am făcut parte și din campania ”Adoptă un untoldist”, când m-au luat în gazdă unii prieteni (Mersi Muc și Blonda), am și făcut naveta cu mașina în multe zile de festival, dar, cea mai puternică amintire e aceea când am dormit în mașină, lângă stadion, două nopți. Asta deși aveam cazare la o prietenă, dar fiind prea lovită în aripă dimineața, am preferat să mă odihnesc în mașină până îmi dau seama cu ce bus trebuie să ajung la ea acasă. Și m-am odihnit până la amiază. Iar în noaptea următoare am repetat figura, pentru că era mai convenabil să dorm lângă gardul stadionului, pe bancheta din spate, decât să merg până în Mărăști, să dorm 2-3 ore și să mă întorc. Și așa m-am trezit eu într-o dimineață ”la amiază” cu doi pompieri rezemați de mașina mea, care fumau și se uitau la mine cum sforăiam pe bancheta din spate.

Parcări și transport

Spre deosebire de alte evenimente de genul, unde este extrem de problematică situația parcărilor, la Untold nu am avut deloc această problemă. Și aici mă refer la situațiile în care am mers zilnic cu mașina, nu la zilele în care aveam cazare și mergeam cu bus-ul sau cu Uber/Bolt. Am găsit de foarte multe ori parcare pe străduțele din zona Cluj Arena sau Sala Sporturilor. Iar în acest an, dacă nu ai cazare în Cluj și mergi cu mașina din afara orașului, o soluție excelentă este să lași mașina în noua parcare Park&Ride de lângă Aeroport. E 5 lei pentru 12 ore, 15 lei pe zi sau 55 de lei pe 3 zile și de aici poți să iei autobuzul gratuit spre centrul Clujului. Sau un Bolt dacă vrei să mergi direct în buza festivalului.

Cele mai spectaculoase ținute

Diversitatea și coloristica întregesc spectacolul. Nu doar în ceea ce privește muzica, scenele, jocurile de lumini, dar și în ceea ce privește ținutele. Cred că sunt în asentimentul multor domnișoare și doamne care merg la Untold și se gândesc cu luni buni înainte la ce ținute o să poarte. Sau, ajung să vadă ceva interesant în magazine și să cumpere acea haină doar pentru a o purta la Untold, pentru că nu o pot purta în viața de zi cu zi. Am și eu câteva ținute, cumpărate special pentru festivaluri. Avantajul la Untold e că ținuta cu care ai pornit de acasă o poți etala și la finalul zilei, fără să fii nevoită, să o acoperi cu pelerine de ploaie sau cu cizme de cauciuc și noroi. De altfel, indiferent de starea vremii, la Untold găsești adăpost. În tribunele stadionului, la Polivalentă, dacă era vorba de ploaie, și în parc la umbră dacă era vorba de cod roșu de caniculă, așa cum s-a întâmplat la 2-3 ediții.

Untold e un festival pentru toate vârstele, nu doar pentru adolescenți și tineri. Am văzut mame cu bebeluși, cu copii mici, că se bucurau de ce oferă festivalul, dar am văzut și oameni trecuți bine de a doua tinerețe care rezistau la concerte până târziu în noapte. Mie îmi spun unii că, la vârsta mea, ar cam trebui să-mi văd de bătrâneți, dar eu acum îmi trăiesc din nou tinerețile. Iar la un festival ca Untold nu ai cum să nu te simți mai tânăr. În ultimii doi ani am dus și pruncul cu noi la festival, iar din anii următori probabil o să-l lăsăm să meargă pe cont propriu. Adică nu că nu mergem și noi, dar să meargă el cu prietenii că-i pe buletin. Iar începând cu acest an, în interiorul festivalului găsim și UNTOLD KIDS, un concept nou, dedicat celor mai mici dintre fanii festivalului (copiii cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani), un univers prin care copiii pot descoperi lumea fascinantă a muzicii, a dansului, a teatrului și a spectacolului live.

Ar mai fi multe de spus despre Untold, un univers clujean care a crescut frumos și a ajuns, pe bună dreptate, pe podiumul celor mai tari festivaluri din întreaga lume. Pentru mine, cel puțin, ziceam de mulți ani că principalele evenimente într-un an sunt ziua mea, Electricul, Untoldul, Crăciunul și Revelionul. La astea se mai adaugă și ziua soțului și a copilului. Și sper ca, deși rezistența mea la efort nu mai este așa cum era la prima ediție, să-mi sărbătoresc la Untod ”bătrânețile” și în anii ce vor urma. Doar să mă țină balamalele. Cei care au gustat din plin tot ce oferă acest festival știu despre ce vorbesc. Iar pentru cei care nu au fost încă la Untold, am doar o vorbă să vă spun: ”Ați trăit degeaba până acum”